De ce folosim numele de „Adunările lui Dumnezeu în Cristos”?

             Probabil toţi cititorii acestei site au observat, încă de la început fraza: „Adunările lui Dumnezeu în Cristos”, şi poate în mintea multora s-a ridicat întrebarea: De ce acest nume? Şi care sunt implicaţiile faţă de libertatea creştină?

În primul rând, doresc să precizez că acest nume este Biblic, el apare în 1Tesaloniceni 2:14, unde conform cu traducerea Cristlihe Literatur-Verbraitung - 1993), se redă astfel: „Căci fraţilor, voi aţi devenit imitatori ai adunărilor lui Dumnezeu care sunt în Cristos Isus...”. Prin urmare, acest nume este unul biblic, care se dă adunării creştine şi pe care noi l-am ales să-l folosim în mod descriptiv, deoarece indică atât de bine relaţia şi raportarea la Tatăl şi la Fiul (1Ioan 1:3), fără însă a face din acest nume un nume unic pentru a ne reprezenta.

Deoarece noi ne descriem ca: creştini, ucenici şi slujitori ai lui Isus (Fapte 11:26), sfinţi (1Corinteni 1:2), fraţi (Matei 12:50), copiii şi robi ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12,13; 1Petru 2:16), martori ai Domnului Isus (Fapte 1:8; 2:32); martori ai lui Dumnezeu (1Corinteni 15:15; Isaia 43:10-12); aleşi ai lui Dumnezeu (Coloseni 3:12); etc. Şi pentru că suntem o adunare (biserică) în sensul biblic, ne descriem după Sfintele Scripturi, ca fiind: ‘adunarea lui Dumnezeu’ (1Corinteni 1:2), şi ‘adunarea lui Cristos’ (Matei 16:18), sau ‘adunare care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos’ (1Tesaloniceni 1:1), sau ‘adunarea sfinţilor’ (1 Corinteni 14:33); sau adunarea aleşilor (1Petr 5:13); sau adunarea celor întâi născuţi în ceruri (Evrei 12:23), sau la plural: adunările sfinţilor, adunările lui Dumnezeu (1 Corinteni 11:16; 14:33; 2 Tesaloniceni 1:4); adunările lui Cristos (Romani 16:16).